Dacă examinăm săptămâna trecută din perspectiva evenimentelor din weekend vom constata ca președintele Băsescu și implicit FMI au dat un avertisment cu tentă de vot de blam pentru toate promisiunile făcute de premier și alți membri ai echipei sale politice cu privire la iminentele creșteri salariale din sectorul bugetar și este greu să-ți imaginezi că nu era vizat și proiectul falimentar al economatelor cu care a ieșit la rampă UNPR. Ceea ce FMI a spus diplomatic în stil anglo-saxon – și anume că pensiile și salariile pot crește dacă guvernul continuă reformele începute, stimulează investițiile și nu mărește deficitul, șeful statului a spus mai direct – ca să priceapă și jurnaliștii care nu citesc declarațiile FMI până la capăt –  avertizând că situația economică este fragilă și se poate dezechilibra foarte ușor.

Populismul este într-adevăr un pericol imens, mai ales datorită cinismului funciar al celor care-l practică. În cazul nostru, toate sacrificiile populației – de la reducerile salariale masive, la concedierile din sectorul public și la mărirea TVA la 24% cu scumpirile pe care le-a generat – riscă să fie batjocorite de politicienii porniți la vânătoare de voturi. Aceștia nu au nici o jenă să folosească economiile realizate pentru a angaja noi cheltuieli fără acoperire, exact cum au făcut cei aflați la putere înainte de 2008. Or creșterea economică este încă slabă, absorbția banilor europeni neconvingătoare, iar arieratele sunt aproape imposibil de rezolvat din cauza guvernanților de azi și de ieri, care cu toții le-au acumulat știind că nu au de gând să le plătească. Nu întâmplător se împiedică astăzi de arieratele din sănătate, și nu întâmplător acest lucru se datorează FMI. Și tot din cauza Fondului președintele a pus duminică seara punctul pe i, recunoscând că sistemul este subfinanțat, pentru că are mai mulți beneficiari decât contributori. Adică exact ca sistemul de pensii. Ambele suferă de aceeași deficiență structurală, și anume vor genera întotdeauna cheltuieli mai mari decât veniturile asigurate prin sistemele de asigurări care le susțin.

Dacă în privința sistemului de asigurări sociale adevărul a fost spus de premier și de președinte, în privința asistenței medicale nici unul din ei nu a recunoscut până acum că ar fi subfinanțată, adică prea puțini plătesc pentru prea mulți, iar deficitul se acoperă de la buget. Dimpotrivă, nu am auzit decât că sistemul este scăpat de sub control, că i se alocă sume considerabile iar managerii din sistem (majoritatea instalați în 2005 de Alianța DA pe criterii politice) le risipesc, fiind fie corupți, fie incompetenți.  Realitatea spitalelor în care lipsesc medicamentele și materialele elemente, ca vata și dezinfectantul, era complet ocultată până acum de un discurs care se străduia să acopere nu numai incapacitatea puterii de a reforma acest sistem, adică de a-l pune pe baze financiare realiste, ci și dorința ei fierbinte de a ascunde adevărul.  Aceasta din urmă este de altfel un pericol la fel de grav ca populismul.

De populism și propagandă politică nu scăpăm nici când ne aruncăm privirile înspre opoziție. Într-o scrisoare deschisă către Jeffrey Franks,  Victor Ponta a promis sprijinul PSD pentru toate măsurile cu caracter social ale guvernului Boc. Deși domnul Franks nu s-a pronunțat asupra sustenabilității acestor măsuri, domnul Ponta presupune că șeful misiunii FMI ar fi de acord cu ele din moment ce creșteri salariale și economatele UNPR au fost anunțate în timp ce delegația FMI se afla la București. Logica acestei afirmații este puțin extravagantă, căci discursul propagandistic al UNPR de pildă nu poate fi echivalat cu o evaluare a experților Fondului, dar ea poate conține o capcană pe care liderul PSD o întinde guvernanților: dacă FMI nu va fi de acord cu proiectele „sociale”, atunci guvernul și coaliția derapează și/sau demonstrează că se pregătesc de cheltuieli nejustificate cu caracter electoral, exact cum au făcut și predecesorii în 2008.  Pe de altă parte, nu putem să nu observăm că UNPR se dovedește tot mai mult o clonă a PSD, căci marele său proiect privind „coșul solidarității pentru pensionari” este de fapt copy-paste după economatele guvernului Năstase.

În final să nu uităm de Roșia Montana, subiect care a agitat apele și săptămâna trecută. Academia Română a avertizat oficial asupra pericolelor proiectului RMGC pentru mediu și patrimoniu iar unul din cei trei academicieni „dizidenți” care susțineau proiectul s-a retras din grupul de sprijin. Mai interesant este însă că Monica Macovei a anunțat că descărcarea de sarcini arheologice a masivului Cârnic este ilegală și că va cere oficial conducerii PDL să se pronunțe asupra acestui caz. Grea problemă pentru un partid care evită sistematic să se pronunțe asupra unui proiect pe care probabil îl dorește, dar de ale cărui consecințe în planul imaginii se teme. RMGC bate din pinteni, enervată de tergiversări, și atacă pe oricine nu susține proiectul său minier.

Diversiunea, ascunderea adevărului, goana după aur, cinismul,  – iată doar câteva din pericolele care ne amenință zi de zi din partea puterii. Sigur, dacă vrem să simplificăm lucrurile, putem să le grupăm pe toate sub denumirea generică de „populism”, cu condiția să nu uităm niciodată că populismul este doar forma de manifestare a racilelor clasei politice românești.

Rodica Culcer