Adrian Severin este licențiat al Facultății de Drept a Universității din București și doctor în drept al aceleiași facultăți. Înainte de decembrie 1989, a deținut funcția de lector universitar al Academiei de Studii Social-Politice a PCR (Ștefan Gheorghiu), catedra de Relații Economice Internaționale.

După Revoluție, Severin a intrat în FSN, fiind ales deputat în primul legislativ al României. În tensiunile interne care au apărut în interiorul Frontului Salvării Naționale, Adrian Severin s-a alăturat taberei reformiste conduse de Petre Roman și s-a evidențiat ca unul dintre criticii președintelui Ion Iliescu. Pe 29 martie 1991, Severin l-a înfruntat pe Ion Iliescu, acuzându-i credința în ideologia comunistă și incapacitatea de a separa proiectul comunist de totalitarism și crimă:

Din păcate, domnule președinte, dumneavoastră încă mai credeți ca stalinismul și ceaușismul au fost niște erori în aplicarea marxism-leninismului. Noi suntem de părere că singurii care au aplicat în mod corect tezele lui Marx și ale lui Lenin au fost Stalin și Ceaușescu.

Convenția Națională a FSN din martie 1992 a dat câștig de cauză grupării Roman. Câteva luni mai târziu, gruparea Iliescu s-a desprins de FSN și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale (viitorul PDSR). În FSN a rămas doar gruparea Roman care va da un nou nume partidului – Partidul Democrat.

După disoluția FSN, Severin a rămas alături de Petre Roman. Membru fondator al Partidului Democrat (1992), a fost ales în funcțiile de vicepreședinte și lider al grupului parlamentar PD din Camera Deputaților. Grație relațiilor Partidului Democrat cu Internaționala Socialistă, Severin a fost ales vicepreședinte al Grupului Socialist și al Comisiei pentru Drepturile Omului din APCE.

După victoria lui Emil Constantinescu în alegerile din 1996, Severin a fost numit ministru de externe în cabinetul condus de Victor Ciorbea. În această calitate, a semnat tratatul de bază cu Ucraina, document diplomatic extrem de controversat. Severin a fost acuzat, inclusiv de președintele Traian Băsescu, de negociere în defavoarea intereselor naționale.

Pe 25 septembrie 1997, Adrian Severin a acordat un interviu ziarului Azi ce avea să declanșeze un mare scandal („Lista lui Severin”) în coaliția guvernamentală condusă de Conveția Democrată. Severin a susținut atunci că se afla în posesia unei liste cu numele unor șefi de partide și ziare, precum și ale unor membri ai societății civile care s-ar afla în solda unor servicii secrete ale unor puteri străine.

Președintele Emil Constantinescu i-a cerut să probeze cu dovezi aceste acuzațiile extrem de grave. Conform unui comunicat CSAT publicat pe 22 decembrie 1997, „cercetările efectuate de serviciile române de informații nu confirmă faptul că directorii de publicații sau șefii de partide politice de pe lista prezentată de Adrian Severin sunt folosiți de către servicii secrete străine.”

Dezmințirea CSAT și incapacitatea lui Severin de a aduce vreo dovadă în sprijinul afirmațiilor sale au dus la încheierea carierei sale de ministru de externe. PNȚCD a cerut în coaliție ca Severin să își dea demisia. Nici după retragerea din guvern, Severin nu a revenit  asupra afirmațiilor făcute:

Sunt convins că aceasta este unica solutie pe care o pot adopta în condițiile date. Singur împotriva tuturor nu pot face mare lucru. În această fază și în această etapă nu există prea mulți dispuși să mi se alăture.

Ulterior, a intrat în conflict cu tabăra Roman, acuzându-l pe fostul premier că nu l-a dorit niciodată în funcția de ministru de externe. Ca urmare a acestor conflicte cu Petre Roman, în septembrie 1998, a fost demis din funcția de vicepreședinte al PD. Demiterea sa nu l-a impresionat pe Severin, acesta declarând că o eventuală eliminare a sa din partid ar duce la o nouă scindare. Două luni mai târziu, în noiembrie, Colegiul Director al PD a votat, cu 324 voturi pentru și 43 împotrivă, excluderea sa din partid, întrucât a încălcat prevederi statutului prin nenumărate declarații publice care au adus atingere imaginii PD-ului.

Întrebat fiind dacă ar putea fonda un nou partid cu colegi din Partidul Democrat, Severin a lăsat să se înțeleagă că răspunsul este unul afirmativ.

Gândul meu principial, în acest moment, este acela de a-mi oferi o perioadă de reflecție și, în același timp, de a avea consultări cu membrii PD care consideră că sunt interesați în asemenea discuții, cu personalități din afara PD, spre a vedea, într-adevăr ce este de făcut în continuare.

În cele din urmă, PD nu s-a scindat, iar Severin s-a înscris – după un an de independență – în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR). A fost cooptat rapid în conducerea partidului și promovat încă o dată la nivel european, în OSCE și APCE.

Intrarea sa în PDSR constituie începutul cele mai importante perioade din cariera sa politică. A fondat Institutul de Studii Social-Democrate Ovidiu Șincai. La nivel european, Severin a fost ales președinte al OSCE, iar după încheierea mandatului său OSCE i-a conferit funcția de președinte onorific; în APCE a redevenit vicepreședinte al Grupului Socialist și al Comisiei pentru Drepturile Omului, primind și președinția Subcomisiei pentru Relații Externe.

În anul 2009 a fost cap de listă al PSD în  alegerile pentru Parlamentul European. De atunci încoace a deținut funcția de parlamentar european al Partidului Social

Pentru o mai bună înțelegere a personalității lui Adrian Severin , adăugăm o prezentare cronologică a  activității sale politice.

Frontul Salvării Naționale (1990-1992)

Membru al Consiliului Provizoriu pentru Unitate Națională (1990)

Secretar de stat în Ministerul Economiei (1990)

Parlamentul României: deputat (1990-1992), viceprim-ministru pentru reformă și relația cu Parlamentul (1990-1991)

Președinte al Agenției Naționale pentru privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (1991-1992)

Partidul Democrat (1992-1998)

Vicepreședinte PD (1992-1998)

Guvern: viceprim-ministru și ministru de externe (1996-1997);

Parlamentul României: deputat (1992-1998), lider grup parlamentar al PD – Camera Deputaților (1992-1996)

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: membru al delegației Parlamentului României (1993-1996), vicepreședinte al Grupului Socialist (1995-1996), vicepreședinte al Comisiei pentru Drepturile Omului (1995-1996)

Președinția României: reprezentant special al Președintelui României pentru Inițiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (1998-2000)

Adunarea Parlamentară a OSCE: președinte al delegației Parlamentului României (1998-1999)

Partidul Social Democrat (2000-prezent)

Membru în Delegația Permanentă a PSD (2000-2004), membru în Biroul Executiv Central și în Colegiul Național PSD (2000-2004), membru în Consiliul Municipal București (2000-2004)

Parlamentul României: deputat (2000-2004)

Adunarea Parlamentară a Consiliului Eurioei: membru al delegației Parlamentului României (2003-2007), vicepreședinte al Grupului Socialist (2003-2006), vicepreședinte al Comisiei pentru Drepturile Omului (2006-2007), președinte al Subcomisiei pentru Relații Externe (2004-2007)

Adunarea Parlamentară a OSCE: președinte al Adunării Parlamentare (2000-2002), Președinte al Grupului de lucru ad-hoc privind Belarus (2000-2001), Președinte onorific (2002-2004)

Parlamentul Europei: parlamentar european (2009-prezent)

Alte funcții

președinte al Grupului de lucru ad-hoc privind Belarus (1998-2000) din APCE

Membru fondator al Adunării Parlamentare a Curții Penale Internaționale (2003)

Raportor special ONU pentru situația drepturilor omului din Belarus (2004-2007)

Director coordonator al Institutului de Studii Social-Democrate Ovidiu Șincai, think tank-ul PSD (2000-prezent)